Despre mine

Sunt un om care a căutat mereu să se piardă în mulțime, dar am ajuns mereu la polul opus – în centrul atenției. Mă aflu într-o continuă zbatere între ceea ce simt și ceea ce ajung să exprim, între ceea ce vreau și ceea ce ajung să fac, între ceea ce îmi doresc și ceea ce ajung să am…

Am o viață exterioară mult prea complicată, care probabil reflectă întocmai tumultul de trăiri din viața interioară. Cred că tot ce s-a petrecut în lume în ultimele luni m-a condus până la acel punct în care a trebuit să ies din zona mea de confort, m-a adus față în față cu mine și m-a forțat să mă opresc și să-mi observ întreaga viață.

Și vă spun cu sinceritate…știți câte se pot întâmpla în clipa în care te oprești? Când te oprești doar pentru o clipă, să îți tragi sufletul, zici…O clipă care are însă capacitatea să-ți răstoarne toată viața cu susu-n jos…Căci în acea clipă, de maximă luciditate, ai ocazia să-ți întrezărești Adevărul, care nu mai stă ascuns, care acum că a prins momentul dă din mâini și din picioare și strigă cât îl țin plămânii să fie auzit, ascultat, băgat în seamă…

Și atunci ai două opțiuni: te lupți și te chinui să-l îndeși înapoi în cutie, sau îl privești. La început ca pe un nebun, un străin care vorbește altă limbă și pare că a greșit adresa. Apoi mai curios, mai atent…Pentru ca să recunoști în final firescul, familiaritatea sa.

Eu am ales a doua variantă. Sau mai bine spus, m-a ales ea pe mine, căci eram deja mult prea obosită, epuizată chiar, ca să mă pot împotrivi. Și din acea clipă, din acea zi am pornit pe un alt drum. Care momentan nu e prea vizibil în exterior, dar care deja a provocat revoluții în interior.

Iar dacă experiența mea, redată în aceste rânduri cât mai fidel cu putință, ar putea ajuta chiar și o singură persoană să nu se simtă la fel de singură și pierdută ca mine chiar în acele clipe de zbatere dinainte să mă îmbarc pe acest nou drum, atunci eu mă declar cu adevărat mulțumită.

PS: Postările sunt introduse într-o anumită ordine cronologică, urmărind însemnările mele de-a lungul ultimelor luni. Nu am pretenția unei narațiuni concise, ci doar ca așternerea gândurilor mele în scris să facă un sens, să descrie acest parcurs de la foarte jos la undeva un pic mai sus, pentru a arăta că există viață și după ce treci prin tot felul de stări depresive, că poți să îți reclădești viața pas cu pas dacă te uiți cu sinceritate la tine însuți și iei decizia să nu te mai minți niciodată.